PALÉTĂ, palete, s.f. 1. Placă de lemn, de porţelan etc., prevăzută cu o deschizătură pentru a putea fi ţinută cu mâna, pe care pictorii îşi întind şi îşi amestecă vopselele când lucrează. ♦ Fig. Gamă cromatică specifică unui pictor sau unei picturi; cromatică, colorit; p. ext. măiestrie artistică a pictorului; p. gener. măiestrie artistică. 2. Lopăţică rotundă sau ovală de lemn, de obicei acoperită cu cauciuc sau cu plută, cu care se loveşte mingea în tenisul de masă. 3. Piesă (plată) de forme variate, folosită ca suport, ca unealtă de presat, de netezit etc. sau la diferite mecanisme şi instrumente. ♦ Pală² (De dimensiuni mici). – Din fr. palette.

PALÉTĂ s. v. pală.

PALÉTĂ s. v. colorit, cromatică.

palétă s. f., pl. paléte

PALÉT//Ă ~e f. 1) Placă de lemn pe care pictorul îşi dispune şi îşi amestecă culorile. 1) Gamă de culori caracteristică pentru opera unui pictor; cromatică; colorit. 3) fig. Măiestrie artistică a pictorului. 4) Ansamblu de mijloace expresive folosite în creaţia unui om de artă. 5) sport Rachetă mică de lemn acoperită cu cauciuc sau cu plută şi folosită pentru a lovi mingea la tenisul de masă. 6) Piesă a unei maşini cu rotor, având forma unei aripi cu feţe curbe. /<fr. pallete

PALÉTĂ s.f. 1. Plăcuţă de lemn, de obicei ovală, pe care pictorii îşi amestecă culorile când lucrează. ♦ (p. ext.) Denumire dată gamei cromatice specifice unui pictor sau unei lucrări. ♦ (Arheol.) Obiect de formă plată, geometrică sau animalieră, din şist, pe care se crede că erau preparate culorile. 2. Plăcuţă rotundă cu mâner care se foloseşte pentru lovirea mingii la tenisul de masă. 3. Organ al turbinelor sau al roţilor hidraulice care conduce fluidul; pală mică. 4. (Mar.) Platformă folosită în porturi şi pe nave la manipularea şi la stivuirea unor mărfuri. [< fr. palette].