PRECIPITÁŢIE, precipitaţii, s.f. 1. Precipitare. 2. Vapori de apă condensaţi care cad din atmosferă pe suprafaţa pământului sub formă de ploaie, ceaţă, brumă, zăpadă, grindină etc. [Var.: precipitaţiúne s.f.] – Din fr. précipitation, lat. precipitatio, -onis.

PRECIPITÁŢIE s. 1. v. grabă. 2. v. precipitare.

precipitáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. precipitáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. precipitáţiei; pl. precipitáţii, art. precipitáţiile (sil. -ţi-i-)

PRECIPITÁŢI//E ~i f. chim. v. A SE PRECIPITA. ♢ ~i atmosferice produse ale condensării vaporilor de apă din atmosferă (sub formă de ploaie, grindină, ninsoare, brumă etc.) care cad pe suprafaţa pământului. /<fr. précipitation, lat. praecipitatio, ~onis

Precipitatie de scurta durata (sub forma de ploaie, ninsoare sau lapovita) si adesea puternica, cu picaturi sau particule solide in general mari. Se caracterizeaza prin inceput si sfirsit brusc, si variatii mari de intensitate.

PRECIPITÁŢIE s.f. Faptul de a (se) precipita; precipitare. ♦ Precipitaţii atmosferice = produs al condensării vaporilor de apă atmosferici, care cade pe pământ sub formă de ploaie, zăpadă, grindină etc. [Gen. -iei, var. precipitaţiune s.f. / cf. fr. précipitation].