PRECIPITÁRE, precipitări, s.f. Acţiunea de a (se) precipita şi rezultatul ei; precipitaţie. – V. precipita.

PRECIPITÁRE s. 1. v. grabă. 2. (CHIM.) precipi-taţie.

precipitáre s. f., g.-d. art. precipitării; pl. precipitări

PRECIPIT//ÁRE ~ări f. 1) v. A PRECIPITA şi A SE PRECIPITA. 2) fig. Grabă mare; iuţeală. /v. a (se) precipita

PRECIPITÁRE s.f. 1. Acţiunea de a (se) precipita; precipitaţie; grabă mare, iuţeală. 2. Procesul de separare şi de depunere în stare solidă a unei substanţe dizolvate într-un lichid; fenomenul de formare a unui precipitat. [< precipita].