PREDILÉCŢIE, predilecţii, s.f. Înclinaţie, atracţie deosebită pentru cineva sau ceva; preferinţă. ♢ Loc. adj. De predilecţie = preferat, favorit. ♢ Loc. adv. Cu (sau de) predilecţie = de preferinţă, mai ales, îndeosebi. – Din fr. prédilection.

PREDILÉCŢIE s. 1. v. aptitudine. 2. v. preferinţă.

predilécţie s. f. (sil. -ţi-e), art. predilécţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. predilécţiei; pl. predilécţii, art. predilécţiile (sil. -ţi-i-)

PREDILÉCŢI//E ~i f. Preferinţă deosebită. /<fr. prédilection

PREDILÉCŢIE s.f. Înclinare, afecţiune specială pentru cineva sau ceva; preferinţă. ♢ De predilecţie = a) de preferat; b) cu mai multă plăcere, preferând. [Gen. -iei, var. predilecţiune s.f. / cf. fr. prédilection, lat. praedilectio].