SCLIFOSÍ, sclifosesc, vb. IV. Refl. (Fam.) 1. A plânge fără motiv sau a se preface că plânge; a se smiorcăi. 2. A face mofturi, nazuri, fasoane; a se fandosi. – Et. nec.

SCLIFOSÍ vb. 1. v. afecta. 2. v. smiorcăi.

sclifosí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. sclifosésc, imperf. 3 sg. sclifoseá; conj. prez. 3 sg. şi pl. sclifoseáscă

A SE SCLIFOS//Í mă ~ésc intranz. 1) A plânge prefăcut, trăgând zgomotos şi repetat aerul pe nas; a se smiorcăi. 2) depr. A avea o comportare de copil cu nazuri; a face fasoane; a se fasoni; a se marghioli; a se fandosi. /<ngr. stílvosa