STROPÍ, stropesc, vb. IV. Tranz., intranz., refl. şi refl. recipr. A (se) uda (uşor, superficial) prin împroşcare, a (se) umezi uşor, a (se) acoperi cu stropi (de apă sau de alt lichid). ♢ Expr. (Tranz.) A stropi (ceva) cu sudoare = a munci din greu. ♦ Refl. Fig. A se acoperi cu pete mici: a se păta. – Cf. sl. k r o p i t i.

STROPÍ vb. 1. v. uda. 2. v. împroşca. 3. a împroşca, a sări, (reg.) a proşca. (Noroiul ~ în toate părţile.)

stropí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. stropésc, imperf. 3 sg. stropeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. stropeáscă

A STROP//Í ~ésc 1. tranz. 1) A uda moderat (dispersat şi uniform). ~ florile. Ploaia ~it pământul. ♢ ~ (ceva) cu sudoare a munci din greu; a se trudi. 2) (o haină, ghetele sau un alt obiect) A murdări cu stropi (de noroi, de cerneală, de grăsime etc.). 2. intranz. A dispersa apă sau alt lichid uniform şi în cantităţi mici. ~ pe jos. /Orig. nec.