SUBTILITÁTE, (2) subtilităţi, s.f. 1. Însuşirea de a fi subtil. 2. Raţionament, judecată, enunţ subtil, greu de înţeles, care face distincţii foarte fine şi adesea excesive, inutile. – Din fr. subtilitè, lat. subtilitas, -atis.

SUBTILITÁTE s. 1. v. acuitate. 2. v. ingeniozitate. 3. v. fineţe. 4. v. distincţie.

subtilitáte s. f., g.-d. art. subtilităţii; (idei) pl. subtilităţi

SUBTILIT//ÁTE ~ăţi f. 1) Caracter subtil. 2) (despre manifestări spirituale) Fineţe exagerată. 3) Judecată sau gândire de o fineţe excesivă. /<fr. subtilité