TOPORÁŞ, (1) toporaşe, s.n., (2) toporaşi, s.m. 1. S.n. Diminutiv al lui topor; toporel. 2. S.m. Numele mai multor plante erbacee cu flori albastre-violete, rar roşietice sau albe; viorea (Viola). – Topor + suf. -aş.

TOPORÁŞ s. v. căldăruşă, tămâioară.

TOPORÁŞ s. 1. (pop.) toporel, toporuş. (Un ~ pentru lemne.) 2. (BOT.; Viola odorata; mai ales la pl.) violetă, viorea, (rar) violă, (reg.) călţunaş, cârligel, cocoşel, garoafă, găurea, micsandră, micşunea, nemţoaică, tămâioară, vioară, floare-domnească, flori-mărunte (pl.), flori-mărunţele (pl.), zambilă-de-câmp. 3. (BOT.; Viola alpina; mai ales la pl.) viorea, viorică, (reg.) micşunea-de-munte.

toporáş (plantă) s. m., pl. toporáşi

toporáş (unealtă) s. n., pl. toporáşe

TOPORÁŞ ~i m. Plantă erbacee cu frunze în formă de inimă şi cu flori albastre-violete, plăcut mirositoare. /topor + suf. ~aş