AŞTERNÚT, aşternuturi, s.n. Faptul de a (se) aşterne; (concr.) totalitatea obiectelor cu care se pregăteşte patul (sau locul) pentru dormit; rufărie de pat; pat astfel pregătit. ♢ Expr. A cădea (sau a pica) la aşternut = (la ghicitul în cărţi) a prevesti venirea cuiva (străin) în casă. ♦ (Concr.) Culcuş (pentru animale). V. aşterne.

AŞTERNÚT s. 1. (rar) pânză, (înv. şi reg.) strat. (A pus ~ul pe pat.) 2. v. pat.

AŞTERNÚT adj. v. pus.

aşternút s. n., pl. aşternúturi

AŞTERNÚT ~uri n. 1) v. A AŞTERNE şi A SE AŞTERNE. 2) Totalitate de obiecte (pernă, plapumă, cearşaf etc.) cu care se pregăteşte patul (locul) pentru culcare. 3) Pat pregătit pentru culcare. 4) Culcuş din paie, gunoaie etc. pentru animale. /v. a aşterne