|
pus. 10 rezultate gasite
PUS s.n. Faptul de a pune. ♦ (Pop.) Semănare, plantare. – V. pune.
PUS adj. aşternut, întins, pregătit. (Îl aşteaptă cu masa ~.)
pus s. n.
PUS púsă (puşi, púse) v. A PUNE. ♢ A aştepta cu masa pusă (sau întinsă) a) a aştepta cu masa pregătită; b) a aştepta cu bunăvoinţă, cu bucurie. /v. a pune
–PUS Element secund de compunere savantă cu semnificaţia „(referitor la) picior“, „de picior“. [< fr. -pus, cf. gr. pous].
PUS s.n. (Med.) Exsudat patologic vâscos, care se formează în focarele de infecţie; puroi. [< fr., lat. pus].
Pus în ramă
puş1, puşi, s.m. (reg.) ordonanţă.
puş2, puşe, s.n. (reg.) claie, grămadă de strujeni (coceni).
Baza de date folosita este sub licenţă GPL şi a fost preluată de pe dexonline.ro. Ea poate fi downloadată de aici sau de aici
|
|