AŢÂŢÁ, aţấţ, vb. I. 1. Tranz. A aprinde focul sau a-l face să ardă mai bine. 2. Tranz. şi refl. (Fig.), A (se) întărâta, a (se) asmuţi; a (se) excita. – Din lat. *attitiare (< titio, -onis „tăciune“).

A aţâţa ≠ a calma, a stinge

A se aţâţa ≠ a se calma

AŢÂŢÁ vb. v. activa, excita, stimula.

AŢÂŢÁ vb. 1. a înteţi, a înviora, (rar) a scotoci, (pop.) a zădărî. (A ~ focul.) 2. v. aprinde. 3. v. instiga. 4. v. stârni. 5. v. asmuţi. 6. a îmboldi, a îndemna, (fig.) a muşca. (Cine îl ~ să facă asta?)

atâta/atât pr. m., adj. m., pl. adj. atâţi/atâţia (sil. -ţia), pr. atâţia; f. sg. atâta, pl. atâtea; g. -d. pl. m. şi f. adj. atâtor/atâtora, pr. atâtora

atâta/atât pr. m., adj. m., pl. adj. atâţi/atâţia (sil. -ţia), pr. atâţia; f. sg. atâta, pl. atâtea; g. -d. pl. m. şi f. adj. atâtor/atâtora, pr. atâtora

aţâţá vb., ind. prez. 1 sg. aţâţ, 3 sg. şi pl. aţâţă; conj. prez. 3 sg. şi pl. aţâţe

A AŢÂŢÁ aţâţ tranz. 1) A face să ardă; a aprinde. ♢ ~ focul a) a aprinde focul; b) a face ca o acţiune, un sentiment să devină mai intens (având urmări serioase). 2) fig. (fiinţe) A aduce în mod intenţionat într-o stare de iritare, determinând la acţiuni duşmănoase; a incita; a instiga; a stârni; a întărâta; a agasa; a hărţui. ~ spiritele. /<lat. attitiare