AŢINTÍ, aţintesc, vb. IV. Tranz. A-şi îndrepta (ochii, privirea etc.) ţintă spre cineva sau ceva; a pironi. – A³ + ţinti.

AŢINTÍ vb. v. aspira, dori, jindui, năzui, ochi, pofti, pretinde, râvni, tinde, ţinti, urmări, visa, viza.

AŢINTÍ vb. a fixa, a pironi, a ţinti, a ţintui, (rar) a sticli, (înv. şi reg.) a stâlpi, (rar fig.) a scufunda. (Îl ~ cu privirea; îşi ~ ochii.)

aţintí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. aţintésc, imperf. 3 sg. aţinteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. aţinteáscă

A AŢINT//Í ~ésc tranz. 1) A privi insistent. ~ privirea. 2) înv. (arme) A îndrepta spre ţintă; a ochi. /a + a ţinti