ACCESÓRIU, -IE, accesorii, adj., s.n. 1. Adj., s.n. (Obiect, piesă, dispozitiv) care constituie un element secundar, anex, incidental, complementar. 2. (Despre drepturi, cereri etc.) Secundar în raport cu alt drept sau altă cerere, dar legat de acestea şi supunându-se ca atare unor condiţii de fond şi de procedură comune. – Din fr. accessoire, lat. accessorius.

ACCESÓRIU adj. v. auxiliar.

accesóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. accesórie (sil. -ri-e); pl. m. şi f. accesórii

accesóriu s. n. [-riu pron. -riu], art. accesóriul; pl. accesórii, art. accesóriile (sil. -ri-i-)

ACCESÓRI//U² ~i n. mai ales la pl. 1) Piese anexe ale unei maşini sau ale unui aparat. ~i de automobil. 2) Obiecte mărunte (de îmbrăcăminte, de mobilier etc.). [Sil. -riu] /<lat. accessorius, fr. accessoire

ACCESÓRI//U¹ ~e (~i) Care însoţeşte un element principal; suplimentar. [Sil. -riu] /<lat. accessorius, fr. accessoire

ACCESÓRIU, -IE adj. Care însoţeşte un element principal, fiind dependent de acesta. ♦ (s.n.; la pl.) Piese anexe ale unei maşini etc. [Cf. lat. accessorius, fr. accessoire].