ADĂPOSTÍ, adăpostesc, vb. IV. Tranz. A pune, a ţine la adăpost. ♦ Refl. A se aşeza, a se ascunde într-un loc ferit; a-şi găsi refugiu, a se pripăşi. – Din adăpost.

ADĂPOSTÍ vb. 1. v. găzdui. 2. (pop.) a se sălăşlui, (reg.) a se scuti. (S-a ~ de ploaie într-o colibă.)

adăpostí vb. (sil. -pos-ti), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. adăpostésc, imperf. 3 sg. adăposteá; conj. prez. 3 sg. şi pl. adăposteáscă

A SE ADĂPOST//Í mă ~ésc intranz. A-şi găsi adăpost; a se aciua; a se oploşi; a se pripăşi. /Din adăpost

A ADĂPOST//Í ~ésc tranz. (fiinţe) A face să se adăpostească; a pripăşi; a oploşi. /Din adăpost