ADEMENÍRE, ademeniri, s.f. Acţiunea de a ademeni şi rezultatul ei; ademeneală; (concr.) faptă sau vorbă prin care se ademeneşte. [Var.: (reg.) adimeníre s.f.] – V. ademeni.

ADEMENÍRE s. 1. v. tentaţie. 2. v. înşelare. 3. v. seducere.

ademeníre s. f., g.-d. art. ademenírii; pl. ademeníri