SEDÚCERE, seduceri, s.f. Faptul de a seduce; seducţie. – V. seduce.

SEDÚCERE s. 1. v. încântare. 2. ademenire, atracţie, ispită, seducţie, tentaţie, (înv.) blaznă, iscuşenie, năpastă, săblaznă, scandală, (fig. rar) nadă. (N-a rezistat ~ii.) 3. ademenire, amăgire, momire, seducţie. (~ unei fecioare.) 4. corupere, corupţie, pervertire, seducţie. ( ~ unei minore.)

sedúcere s. f. ducere

SEDÚCERE s.f. Acţiunea de a seduce şi rezultatul ei; seducţie. [< seduce].