ADEVĂRÁT, -Ă, adevăraţi, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Conform cu adevărul. ♦ De care nu se poate îndoi nimeni; netăgăduit, incontestabil, real. ♢ Loc. adv. Cu adevărat = într-adevăr. 2. (În opoziţie cu fals) Veritabil, autentic. 3. (Adesea adverbial; în opoziţie cu greşit) Drept, just, corect. 4. Sincer, neprefăcut. – V. adevăra.

Adevărat ≠ eronat, fals, falsificat, închipuit, născocit, neadevărat

ADEVĂRÁT adj., adv. 1. adj. aievea, autentic, cert, incontestabil, neîndoielnic, neîndoios, nescornit, netăgăduit, pozitiv, real, sigur, veridic, veritabil. (Un lucru ~.) 2. adv. (interogativ) cert, serios, sigur. (- Aşa s-au întâmplat lucrurile! – ~ ?) 3. adj. corect, drept, exact, just. (Concluzii ~.) 4. adv. drept, just. (A vorbit ~.) 5. adj. autentic, curat, neaoş, veritabil, (pop. şi fam.) sadea, get-beget. (Moldovean, ţăran ~ .) 6. adj. v. efectiv. 7. adj. v. sincer. 8. adj. autentic, curat, nefalsificat, original, veritabil. (Artă ~; bea o cafea ~.)

adevărát adj. m., pl. adevăráţi; f. sg. adevărátă, pl. adevăráte

ADEVĂRÁT¹ adv. În conformitate cu adevărul; just. /Din adevăr

ADEVĂRÁ//T² ~tă (~ţi, ~te) 1) Care este în concordanţă cu adevărul şi cu realitatea; drept; just. Ştire ~tă. 2) Care este veritabil, nefalsificat. Iscălitură ~tă. ♢ Cu ~ într-adevăr; drept. 3) (despre persoane) Care acţionează în conformitate cu adevărul; drept. Prieten ~. Om ~. /Din adevăr