ANTIPATÍE, antipatii, s.f. Sentiment de neplăcere, de aversiune, de silă faţă de cineva; resentiment. – Din fr. antipathie, lat. antipathia.

ANTIPATÍE s. aversiune, ostilitate, pornire, repulsie, resentiment, (livr.) repugnanţă, resimţământ. (Simte o vizibilă ~ faţă de el.)

antipatíe s. f., art. antipatía, g.-d. art. antipatíei; pl. antipatíi, art. antipatíile

ANTIPATÍ//E ~i f. Sentiment sau senzaţie de neplăcere faţă de cineva sau ceva; repulsie; aversiune; silă; scârbă. [G.-D. antipatiei] /<fr. antipathie, lat. antipathia

ANTIPATÍE s.f. Aversiune faţă de cineva sau de ceva; resentiment. [Gen. -iei. / cf. fr. antipathie, it. antipatia < lat. antipathia, gr. antipatheia < anti – contra, pathos – pasiune].