RESENTIMÉNT, resentimente, s.n. Sentiment ostil faţă de cineva, pornire împotriva cuiva provocată de amintirea neplăcerilor suportate; duşmănie, ură, pică, resimţământ. – Din fr. ressentiment.

Resentiment ≠ sentiment

RESENTIMÉNT s. v. antipatie.

resentimént s. n., pl. resentiménte

RESENTIMÉNT ~e n. Ostilitate faţă de o persoană, provocată de amintirea unor neplă-ceri mai vechi. /<fr. ressentiment

RESENTIMÉNT s.n. Sentiment ostil faţă de cineva, izvorât dintr-o nemulţumire mai veche; ură, pică. [Pl. -te. / < fr. ressentiment, cf. lat. re – împotrivă + sentiment].