ARHITECTÓNIC, -Ă, arhitectonici, -ce, adj., s.f. 1. Adj. Care aparţine arhitecturii, din domeniul arhitecturii; folosit în arhitectură; arhitectural. 2. S.f. (Adesea fig.) Îmbinare artistică a elementelor constitutive ale unei construcţii. – Din fr. architectonique, lat. architectonicus.

ARHITECTÓNIC adj. arhitectural, (înv.) arhitectonicesc. (Planuri ~.)

arhitectónic adj. → tectonic

ARHITECTÓNI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de arhitectură; propriu arhitecturii; arhitectural. /<fr. architectonique, lat. architectonicus

ARHITECTÓNIC, -Ă adj. Care aparţine arhitecturii; arhitectural. [Cf. fr. architectonique, lat. architectonicus, gr. architektonikos].