ARMONIÓS, -OÁSĂ, armonioşi, -oase, adj. Care are armonie¹, plin de armonie¹, ale cărui părţi componente formează un tot bine închegat şi echilibrat. [Pr.: -ni-os] – Din fr. harmonieux.

Armonios ≠ nearmonios

ARMONIÓS adj. 1. concordant, echilibrat, proporţionat, regulat, simetric. (Un ansamblu ~.) 2. potrivit. (Culori ~oase.) 3. v. consonant. 4. melodic, melodios, muzical, sonor, unduios, (rar) unduit, (fig.) dulce, mlădios, simfonic. (Proza ~oasa a lui Odobescu.)

armoniós adj. m. (sil. -ni-os), pl. armonióşi; f. sg. armonioásă, pl. armonioáse

ARMONI//ÓS ~oásă (~óşi, ~oáse) Care are armonie; care se caracterizează prin armonie; plin de armonie. [Sil. -ni-os] /<fr. harmonieux

ARMONIÓS, -OÁSĂ adj. Plin de armonie; plăcut. [Cf. fr. harmonieux, it. armonioso].