ASCÚNDE, ascúnd, vb. III. Tranz. şi refl. A (se) aşeza într-un loc în care să nu poată fi văzut şi găsit. ♦ Tranz. Fig. A face să nu fie cunoscut, ştiut, înţeles de alţii; a tăinui. [Perf. s. ascunsei, part. ascuns] – Lat. abscondere.

A ascunde ≠ a arăta, a destăinui, a etala, a evidenţia, a manifesta, a mărturisi

ASCÚNDE vb. 1. a (se) dosi, a (se) mistui, (rar) a (se) tăinui, (pop.) a (se) piti, a (se) pitula, (reg.) a (se) mătrăşi, a (se) mitoşi, (prin Maram.) a (se) scuti, (înv.) a (se) supune. (S-a ~ în pădure.) 2. a se băga. (S-a ~ sub pat.) 3. a dosi, a pune. (Spune-mi imediat unde ai ~ banii!) 4. v. feri. 5. v. acoperi. 6. a masca, a voala. (Norii ~ lumina soarelui.) 7. a (se) disimula, a tăinui, (fig.) a (se) camufla, a (se) deghiza, a (se) masca. (~ adevărul.) 8. a masca, a tăinui, (înv. şi reg.) a tăgădui, (înv.) a retăcea, (fig.) a acoperi. (Îşi ~ ignoranţa.) 9. a tăinui, (fig.) a înăbuşi. (Şi-a ~ durerea.)

ascúnde vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ascúnd, 1 pl. ascúndem, perf. s. 1 sg. ascunséi, 1 pl. ascúnserăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. ascúndă; imper. 2 sg. ascúnde; part. ascúns

A SE ASCÚNDE mă ascúnd intranz. A se pune într-un loc ferit pentru a nu fi văzut; a se dosi. /<lat. abscondere

A ASCÚNDE ascúnd tranz. 1) A face să se ascundă; a dosi. 2) (bunuri străine) A pune într-un loc ferit, pentru a sustrage ulterior; a dosi; a tăinui. 3) fig. (gânduri, fapte, emoţii etc.) A face să rămână absolut necunoscut; a tăinui. /<lat. abscondere

ascúnde (-d, -ns), vb. – 1. A pune într-un loc ferit. – 2. A tăinui. – Mr. ascundu, ascundire, megl. şcund, istr. ascundu. Lat. abscondĕre (Puşcariu 139; Candrea-Dens., 97; REW 41; DAR); cf. it (n)ascondere, v. prov., v. fr. escondre, cat. ascondir, v. sp., v. port. asconder. Part. şi perf. simplu reproduc lat. absconsum, absconsi, forme paralele cu absconditum, abscondi(di), ca it. ascoso, v. sp. en ascuso, a escuso (RFE, 1919, 24). Der. ascuns, s.n. (ascunzătoare); ascunsă, s.f. (înv., secret); ascunzătoare, s.f. (loc în care se poate ascunde); ascunzător, adj. (prefăcut, care se ascunde); ascunzătură, s.f. (ascunzătoare); ascunziş, s.n. (loc tainic); (v-aţi) ascunsele, s.f. (joc de copii în care toţi se ascund în afară de unul care îi caută), de la întrebarea v-aţi ascuns?, interpretată ca s.