FERÍ, feresc, vb. IV. 1. Tranz. şi refl. A (se) păzi de o primejdie, de o greşeală, de un risc; a (se) apăra. ♢ Absol. (În construcţii exclamative) Doamne fereşte! Ferească Dumnezeu! ♦ Refl. A evita să întâlnească pe cineva, să fie văzut de cineva; a se ascunde; a fugi. 2. Refl. şi tranz. A (se) da deoparte, a (se) trage înapoi (pentru a evita ceva). – Et. nec.

FERÍ vb. v. respecta, ţine.

FERÍ vb. 1. v. apăra. 2. a se păzi, (înv. şi reg.) a se socoti, (înv.) a se lepăda, a se veghea. (Să te ~ de răceală.) 3. v. evita. 4. a evita, a ocoli, a se păzi, (înv.) a se îndupleca. (Se ~ să facă un anumit lucru.) 5. a evita. (Mă ~ să-l întâlnesc.) 6. a fugi. (~ din calea lui!) 7. a-şi ascunde. (A-şi ~ ochii, privirile.) 8. a se da, a se trage. (S-a ~ repede într-o parte.) 9. v. eschiva. 10. a evita, a ocoli. (Se ~ de cuvintele abstracte.)

ferí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. ferésc, imperf. 3 sg. fereá; conj. prez. 3 sg. şi pl. fereáscă

A FER//Í ~ésc tranz. (fiinţe, lucruri) A apăra pe toate căile (punând la adăpost); a păzi /<lat. ferire

A SE FER//Í mă ~ésc intranz. A se da din cale. /<lat. ferire

FERI- v. fero-.