ASENTIMÉNT, asentimente, s.n. Consimţământ, aprobare, încuviinţare dată cuiva pentru a face ceva. ♢ Expr. A fi în asentimentul cuiva = a proceda în conformitate cu dorinţa cuiva; a avea aprobarea cuiva într-o acţiune. – Din fr. assentiment.

ASENTIMÉNT s. 1. v. încuviinţare. 2. v. sufragiu.

asentimént s. n., pl. asentiménte

ASENTIMÉNT n. Act prin care cineva aderă în mod voluntar la o opinie, la o poziţie sau acceptă o propunere; învoire; consimţământ. ♢ A-şi da ~ul a consimţi; a-şi da consimţământul. A fi în ~ul cuiva a proceda în conformitate cu părerea sau cu dorinţa cuiva. /<fr. assentiment

ASENTIMÉNT s.n. Consimţământ voluntar la propunerea, la acţiunea cuiva; învoire, permisiune. ♢ A fi în asentimentul cuiva = a proceda în conformitate cu dorinţa cuiva. [Pl. -te. / cf. fr. assentiment].