ASTIGMATÍSM s.n. Aberaţie a unui sistem optic, care formează o imagine întinsă pentru un obiect. ♦ Defect al lentilelor sau al corneei şi cristalinului ochiului omenesc, care constă într-o abatere de la forma sferică, ele având razele de curbură diferite în două plane perpendiculare, ceea ce duce la deformarea imaginilor. – Din fr. astigmatisme.

ASTIGMATÍSM s. (FIZ., MED.) aberaţie vizuală.

astigmatísm s. n. (sil. mf. -stig-)

ASTIGMATÍSM ~e n. 1) fiz. Aberaţie a unui sistem optic care dă o imagine deformată. 2) Defect al vederii, cauzat de inegalitatea curburii corneei sau a cristalinului. [Sil. a-stig-] /<fr. astigmatisme

ASTIGMATÍSM s.n. 1. Defect al vederii, datorat faptului că curbura corneei sau a cristalinului este neegală şi face ca ochiul să perceapă obiectele deformate. 2. Defect al unei lentile, care dă o imagine deformată datorită curburii sale neegale. [< fr. astigmatisme, cf. gr. a – fără, stigma – pată].