CRISTALÍN, -Ă, cristalini, -e, adj., s.n. 1. Adj. Limpede, curat, transparent, caracteristic cristalului (2); fig. ca de cristal. 2. (Despre roci, munţi etc.) Care este format din şisturi cristaline. 3. Adj. Care se prezintă sub formă de cristale (2). 4. S.n. Parte a ochiului care are aspectul unei lentile transparente biconvexe, aşezată îndărătul irisului şi care are un rol important în acomodarea vederii la diferite distanţe. 5. S.n. Ansamblu sau formaţie de şisturi cristaline dintr-o regiune. [Pl. şi: (n.) cristalinuri] – Din fr. cristallin.

CRISTALÍN adj. v. clar, limpede, nealterat, pur.

CRISTALÍN adj. v. limpede, pur, transparent, (pop.) vioară, (Transilv.) tistaş, (înv.) chiar. (Crişule, apă ~.)

cristalín adj. m., pl. cristalíni; f. sg. cristalínă, pl. cristalíne

cristalín s. n., pl. cristalíne/cristalínuri

CRISTALÍN² ~e n. Parte a ochiului, de forma unei lentile transparente, biconvexe, situată în spatele irisului. /<fr. cristallin

CRISTALÍN¹ ~ă (~i, ~e) 1) Care este transparent, curat sau limpede ca cristalul. 2) (despre sunete, voce) Care este cu sonoritate plăcută. /<fr. cristallin

CRISTALÍN s.n. Corp transparent lenticular, situat în ochi imediat înapoia irisului. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. cristallin].

CRISTALÍN, -Ă adj. Curat, transparent, limpede (ca cristalul). [< fr. cristallin].