ATÓM, atomi, s.m. 1. Cea mai mică parte dintr-un element chimic care mai păstrează însuşirile chimice ale elementului respectiv. ♢ (Fiz.; în compusul) Atom-gram = greutatea exprimată în grame a masei unui atom. 2. Corpuscul infinit de mic, indivizibil, considerat în trecut a fi ultimul element constitutiv al corpurilor. – Din fr. atome, lat. atomus.

atóm s. m., pl. atómi

ATÓM ~i m. Cea mai mică parte dintr-un element chimic formată din nucleu şi electroni, cu o structură caracteristică complexă. /<fr. atome, gr. atomos

ATÓM s.m. 1. Cea mai mică parte a unui element chimic, care păstrează proprietăţile fizico-chimice ale acestuia, posedând o structură caracteristică complexă. 2. (În concepţia materialist-mecanicistă) Particulă materială infinit de mică, indivizibilă, eternă, considerată a fi ultimul element constitutiv al corpurilor. [< fr. atome, it. atomo < lat. atomus, gr. atomos – indivizibil].

atóm (-mi), s.m. – Cea mai mică parte dintr-un element chimic. Lat. atomus, de la gr. ἄτομος (sec. XVII, cf Gáldi 155). – Der. (din fr.) atomic, adj.; atomicitate, s.f.; atomism, s.n.; atomist, s.m.; atomistic, adj.