AVÁN, -Ă, avani, -e, adj. (Pop.; adesea adverbial) Straşnic, grozav, cumplit (de tare, de mare, de rău, de crud etc.). – Din tc. avvan „perfid“, ngr. avánis „calomniator“.

Avan ≠ blajin, blând

AVÁN adj., adv. v. aprig, aspru, barbar, brutal, câinos, crâncen, crud, crunt, cumplit, feroce, fioros, hain, inuman, necruţător, neiertător, neîmblânzit, neînduplecat, neîndurat, neîndurător, nemilos, neomenos, neuman, rău, sălbatic, sângeros, violent.

aván adj. m., pl. aváni; f. sg. avánă, pl. aváne

AVÁN ~ă (~i, ~e) pop. 1) Care este iute la mânie. 2) Care este câinos la inimă; plin de răutate; rău. 3) Care este grozav; cumplit de rău, de crud etc. Un vânt ~. /<turc. avvan

AVAN- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia „înainte“, „anterior“ (în timp şi spaţiu). [Var. avant-. /< fr. avant].

aván (-ni), adj. – 1. Barbar, sălbatic, crud. – 2. Tare, puternic. – 3. Isteţ, viclean. – 4. (Adv.) Straşnic. Tc. havan „trădător, perfid“, din arab. hawwan (Şeineanu, II, 29); cf. ngr. ἀβάνις „calomniator“, ἀβανία „calomnie, opresiune“, sb. avan „trădător“. Der. avanie, s.f. (batjocură), cuvînt care a ajuns să se întîlnească cu fr. avanie, de aceeaşi origine; avănit, adj. (sărac); avaniţă, s.f. (Trans., intrus), din sb. avanica „om crud“, care provine din aceeaşi sursă turcă.