VIOLÉNT, -Ă, violenţi, -te, adj. 1. Care se produce sau acţionează cu putere, cu intensitate, cu violenţă; intens, puternic, tare. ♦ (Despre culori, lumină etc.) Izbitor, ţipător; tare, viu, puternic. 2. (Despre fiinţe) Care are accese de furie, care se lasă condus de mânie, care se înfurie uşor, care are manifestări nestăpânite; coleric, furtunos, impulsiv, nestăpânit. ♦ (Despre manifestări ale fiinţelor) Care arată violenţă, impulsivitate, nestăpânire, agresiune. 3. Care se face cu forţa; brutal, silnic. ♢ Moarte violentă = moarte produsă de un accident, de un act de violenţă sau de altă cauză nefirească. [Pr.: vi-o-] – Din fr. violent, lat. violentus, it. violento.

Violent ≠ calm, slab, şters

VIOLÉNT adj., adv. 1. adj. agresiv, bătăios, brutal, coleric, dur, impulsiv, iute, nestăpânit, (fam. fig.) belicos. (De ce eşti atât de ~?) 2. adj., adv. v. rău. 3. adj. v. impetuos. 4. adj. v. înverşunat. 5. adj. aprig, înverşunat, mare, (fig.) aprins. (Ceartă ~.) 6. adv. brutal, (înv.) sălbăticeşte. (Îl apucă ~ de mână.) 7. adj. v. silnic. 8. adj. furios, (fig.) turbat. (O ieşire ~.) 9. adj. v. aspru. 10. adj. vehement. 11. adj. v. chinuitor. 12. adj. v. acut. 13. adj. v. cumplit. 14. adj. v. puternic. 15. adj. v. ţipător.

violént adj. m. (sil. vi-o-), pl. violénţi; f. sg. violéntă, pl. violénte

VIOLÉN//T ~tă (~ţi, ~te) 1) Care vădeşte violenţă; caracterizat prin cruzime; crâncen. 2) Care acţionează sau se exprimă fără a se reţine; impulsiv; impetuos. Persoană ~tă. ♢ Moarte ~tă moarte prin asasinare sau survenită în urma unui accident. 3) (despre culori) Care are o nuanţă foarte vie; bătător la ochi; ţipător; strident; aprins. /<fr. violent, lat. violentus, violento

VIOLÉNT, -Ă adj. 1. Iute (din fire); impulsiv, nestăpânit. 2. Intens, puternic; tare. 3. Brutal, forţat. 4. (Despre culori, lumini etc.) Ţipător, viu. [Pron. vi-o-. / cf. fr. violent, lat. violentus].