AVANGARDÍSM s.n. 1. Atitudine fals revoluţionară prin care se recurge la măsuri premature, care nu ţin seama de etapa de dezvoltare respectivă. 2. Curent literar-artistic care luptă împotriva formelor şi tradiţiilor consacrate, recurgând adesea la formule îndrăzneţe sau excentrice (care ar reprezenta arta viitorului). – Avangardă +suf. -ism.

AVANGARDÍSM s. v. avangardă.

avangardísm s. n.

AVANGARDÍSM n. 1) Concepţie şi atitudine care se caracterizează prin îndrăzneală, prin măsuri aventuriste. 2) Mişcare literar-artistică interbelică, care, respingând total canoanele artei tradiţionale, recurge la formule îndrăzneţe, excentrice. / avangardă + suf. ~ism

AVANGARDÍSM s.n. 1. Atitudinea unor elemente pseudorevoluţionare care au tendinţa de a-şi asuma abuziv un rol de avangardă, de a recurge la măsuri şi lozinci premature în raport cu etapa istorică respectivă. 2. Direcţie artistică complexă şi eterogenă, care, afişând o respingere totală a formelor şi a tradiţiilor consacrate, proclamă ostentativ şi polemic necesitatea înnoirii; avangardă artistică. [< avangardă + -ism].