BAGEÁCĂ, bageci, s.f. (Reg.) Deschizătură în formă de ferestruică în acoperişul caselor ţărăneşti, al unei şuri etc. prin care pătrunde lumina şi care serveşte uneori drept horn; lucarnă, bagea. [Var.: bageác s.n.] – Contaminare între bagea şi ogeac.

BAGEÁCĂ s. v. campadură, cămin, coş, horn.