BÁNIŢĂ, baniţe, s.f. Unitate de măsură de capacitate pentru cereale, a cărei valoare a variat (în provinciile româneşti) în jurul a 21-34 l; dublă (1). ♦ Vas special (făcut din doage) care are această capacitate. – Din bg. banica.

BÁNIŢĂ s. dublu-decalitru, (pop.) dublă, (reg.) mierţă, (Mold. şi Bucov.) dimerlie, (Transilv. şi Olt.) ferdelă, (prin Ban.) măsură, (prin Olt.) sinice, (Mold. şi Bucov.) stamboală.

bániţă s. f., g.-d. art. bániţei; pl. bániţe

BÁNIŢ//Ă ~e f. 1) înv. Unitate de măsură cu capacitatea între 20 şi 30 l, folosită la măsurarea cerealelor; dimerlie. 2) Vas din doage, având o asemenea capacitate. ♢ Cu ~a foarte mult. [G.-D. baniţei] /<bulg. banica

BÁNIŢĂ, baniţe, s.f. (Reg.) Coş împletit din nuiele, cu două torţi, în care se strâng cartofii sau ştiuletii de porumb. Coşarcă, paner. (Atestare în Adjudeni, jud. Neamţ.)

baníţă (-ţe), s.f. – Unitate veche de măsură de capacitate pentru cereale, de valoare diferită după epoci şi regiuni, dar în general egală cu 20 ocale (adică 0,215 hl în Mold., 0,339 hl în Munt.). De la introducerea sistemului metric, se numeşte de obicei astfel măsura de 20 litri, pentru cereale. Sl. banja „baie, vas rotund“, cu dim. banica, de unde bg. banica „vas, vapor“ (Cihac; DAR). Semantismul rom., care nu apare în sl., se explică prin forma curentă a vasului care serveşte ca măsură.