ÓCĂ s.f. v. oca.

OCÁ, ocale, s.f. Veche unitate de măsură pentru capacităţi şi greutăţi, egală cu circa un litru (sau un kilogram) şi un sfert; p. ext. cantitate de marfă, de obiecte etc. egală cu această unitate de măsură; vasul cu care se măsoară. ♢ Oca mică = măsură falsă, mai mică decât cea legală. ♢ Expr. A prinde (pe cineva) cu ocaua mică = a prinde (pe cineva) cu o minciună, cu o faptă necinstită. [Pl. şi: oca, ocă. – Var.: (înv. şi reg.) ócă s.f.] – Din tc. okka.

ocá s. f., art. ocáua, g.-d. art. ocálei; pl. ocále

OCÁ ~le f. înv. 1) Unitate de măsură a greutăţii şi capacităţii (egală, aproximativ, cu un kilogram sau cu un litru şi jumătate). ♢ ~ mică măsură falsă, mai mică decât cea legală. A prinde pe cineva cu ~ua mică a prinde pe cineva cu o minciună. 2) Vas care corespunde acestei unităţi de măsură. 3) Cantitate de marfă măsurată cu acest vas. [Art. ocaua; G.-D. ocalei] /<turc. okka

OCA : mamifer agvatic

ócă s.f. (reg., înv.) cauză, motiv, pricină.