BLÉNDĂ¹ s.f. 1. Rocă lucioasă, de culoare gălbuie, brună sau neagră, reprezentând sulfura naturală de zinc. 2. (Cin.) Suprafaţă metalizată folosită pentru reflectarea şi difuziunea luminii. – Din germ. Blende, fr. blende.

BLÉNDĂ s. I. (MIN.) sfalerit, sulfură de zinc. (~ este folosită ca minereu de zinc.) II. v. diafragmă.

bléndă s. f., g.-d. art. bléndei; pl. blénde

BLÉNDĂ f. Sulfură de zinc în stare naturală. /<germ. Blende, fr. blende

BLÉNDĂ s.f. 1. Sulfură naturală de zinc. 2. (Fot.) Deschidere a obiectivului; diafragmă. [Pl. -de. / < germ. Blende].

BLÉNDĂ s. f. 1. sulfură naturală de zinc; sfalerit. 2. (fot.) diafragmă. 3. (cinem.) panou metalizat pentru reflectarea luminii în locul dorit din cadru. (<germ. Blende, fr. blende)