BLOCÁ, blochez, vb. I. Tranz. 1. A izola un oraş, un port sau un stat prin blocadă. 2. A închide o arteră de circulaţie; a împiedica circulaţia vehiculelor sau a persoanelor. 3. Tranz. şi refl. A nu mai funcţiona sau a face să nu mai funcţioneze (fixându-se sau imobilizându-se) într-o poziţie dată. 4. A interzice în mod legal folosirea unor produse, a unor fonduri etc. 5. (Sport) A efectua un blocaj (2). – Din fr. bloquer.

A bloca ≠ a debloca

BLOCÁ vb. 1. a astupa, a bara, a închide. (Zăpada ~ drumul.) 2. v. gripa.

blocá vb., ind. prez. 1 sg. blochéz, 3 sg. şi pl. blocheáză

A SE BLO//CÁ se ~cheáză intranz. 1) (despre organe sau maşini) A se opri brusc (din cauza unei defecţiuni). 2) (despre organe ale corpului) A înceta să mai funcţioneze (din cauza unei maladii). /<fr. bloquer

A BLO//CÁ ~chéz tranz. 1) (state, oraşe, porturi) A izola prin blocadă; a supune unei blocade. 2) (căi de acces, mişcarea vehiculelor sau a persoanelor) A închide într-un blocaj; a bara. 3) (folosirea unor produse sau fonduri) A interzice în mod legal pentru o anumită perioadă de timp. 4) (completarea unor posturi vacante) A întrerupe ca fiind suficient. 5) sport A neutraliza printr-un blocaj. 6) A face să se blocheze. /<fr. bloquer

BLOCÁ vb. I. tr. 1. a supune unei blocade. 2. a împiedica mişcarea, circulaţia etc. 3. a imobiliza într-o anumită poziţie. 4. a interzice (temporar) ocuparea unui post vacant. 5. a suspenda folosirea unor credite, conturi etc.; a interzice schimbarea unor preţuri, salarii fără autorizaţie guvernamentală. II. refl. (med., tehn.; despre organe) a se imobiliza, a nu mai funcţiona. (<fr. bloquer)

BLOCÁ vb. I. tr. 1. A împresura, a izola prin blocadă (o ţară, un port, un oraş etc.). 2. A împiedica, a opri mişcarea, circulaţia etc. 3. A fixa, a imobiliza într-o anumită poziţie. ♦ refl. (Med., tehn.; despre organe) A nu mai funcţiona. 4. A interzice, a opri ocuparea unui post vacant. [P.i. -chez, 3,6 -chează. / < fr. bloquer].