GRIPÁ, gripez, vb. I. 1. Refl. şi intranz. (Despre piese de motoare şi despre motoare; la pers. 3) A (se) bloca în timpul funcţionării. ♢ Tranz. fact. Ungerea defectuoasă a gripat motorul. 2. Refl. şi tranz. fact. A (se) îmbolnăvi de gripă. – Din fr. gripper.

GRÍPĂ, gripe, s.f. Boală infecţioasă şi contagioasă, de natură virotică, localizată la nivelul aparatului respirator, care se manifestă prin stare generală proastă, febră, inflamaţia căilor respiratorii superioare, dureri musculare şi de cap etc. ♦ P. gener. Nume dat unor afecţiuni sezoniere care se manifestă prin febră şi catar nazal sau bronhial. – Din fr. grippe, germ. Grippe.

GRIPÁ vb. (TEHN.) a se bloca. (Motorul s-a ~.)

GRÍPĂ s. (MED.) (astăzi rar) influenţă, (pop.) troahnă, (înv.) cataroi.

gripá vb., ind. prez. 1 sg. gripéz, 3 sg. şi pl. gripeáză

grípă s. f., g.-d. art. grípei; pl. grípe

GRÍP//Ă ~e f. Boală contagioasă, care se manifestă prin febră, dureri musculare, tuse şi guturai. [G.-D. gripei] /<fr. grippe, germ. Grippe

A SE GRIP//Á² mă ~éz intranz. A se îmbolnăvi de gripă. /<fr. gripper

A SE GRIP//Á¹ pers. 3 se ~eáză intranz. (despre motoare) A se bloca în timpul funcţionării din cauza lipsei de lubrifianţi. /<fr. gripper

GRIPA vb. 1. tr., refl. (despre motoare, organe de motor) A (se) bloca în timpul funcţionĂ�rii din cauza unei ungeri defectuoase, a unei rĂ�ciri insuficiente etc. 2. refl. A se îmbolnĂ�vi de gripĂ�. -Din fr. Gripper

GRIPĂ s. f. BoalĂ� epidemicĂ� infecţioasĂ� prin febrĂ�, afecţiuni respiratorii şi dureri musculare; influenţĂ� (3). -Din fr. Grippe, germ. Grippe

GRIPÁ vb. I. tr., refl. 1. (Despre organele unui motor şi despre motoare) A (se) bloca în timpul funcţionării din cauza unei ungeri defectuoase, a unei răciri insuficiente etc. 2. (Rar) A se îmbolnăvi de gripă. [< fr. gripper].

GRÍPĂ s.f. Boală epidemică infecţioasă, manifestată mai ales prin febră, afecţiuni respiratorii şi dureri musculare. [< fr. grippe].