BOSCORODÍ, boscorodesc, vb. IV. 1. Intranz. şi tranz. A vorbi (singur) spunând vorbe neînţelese. 2. Tranz. A face cuiva întruna observaţii; a mustra mereu pe cineva. 3. Tranz. (Pop.) A descânta, a vrăji. – Cf. ucr. b o ž k o r o d i t y.

BOSCORODÍ vb. v. bombăni.

BOSCORODÍ vb. v. bodogăni, cicăli, dăscăli, descânta, face, fermeca, meni, plictisi, sâcâi, ursi, vrăji.

boscorodí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. boscorodésc, imperf. 3 sg. boscorodeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. boscorodeáscă

A BOSCOROD//Í ~ésc 1. intranz. A vorbi încet şi nedesluşit (ca pentru sine); a bodogăni; a bolborosi; a bombăni; a bălmăji. 2. tranz. (persoane) A deranja mereu, reproşând diferite lucruri; a cicăli; a morocăni. /cf. ucr. božkorodity

boscorodí (désc, -ít), vb. – 1. A face farmece. – 2. A bombăni, a bodogăni. Mag. boszorkányos „a face farmece“ (Drăganu, Dacor., V, 322; Scriban). – Der. boscoroadă, s.f. (bombăneală); boscorodeală, s.f. (bombăneală). Rut. bozkoróditi care, după Bogrea, Dacor., IX, 795, este sursa cuvîntului rom., pare mai curînd că provine de la el.