FERMECÁ, fármec, vb. I. Tranz. 1. A încânta, a desfăta; a atrage, a ademeni (prin însuşiri, aspect, manifestări etc.). 2. (În basme şi în superstiţii) A face cuiva vrăji, a lega, a transforma etc. pe cineva prin vrăji. [Var.: (pop.) fărmăcá vb. I] – Din farmec.

FERMECÁ vb. 1. v. vrăji. 2. v. încânta.

fermecá vb., ind. prez. 1 sg. fármec, 2 sg. fármeci, 3 sg. şi pl. fármecă, 1 pl. fermecăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. fármece

A FERMECÁ fármec tranz. 1) A face să fie cuprins de farmec; a delecta; a desfăta; a încânta; a vrăji; a fascina. 2) (în basme şi în superstiţii) A supune unor farmece; a lega prin vrăji; a vrăji. /<lat. pharmacare