BUCÓLIC, -Ă, bucolici, -ce, adj., s.f. 1. Adj. De păstor, păstoresc, pastoral; p. ext. de la ţară, câmpenesc, rustic, idilic. 2. S.f. Mic poem pastoral; eglogă, idilă. – Din fr. bucolique, lat. bucolica.

BUCÓLIC adj. câmpenesc, idilic, pastoral, păstoresc. (Poem ~.)

bucólic adj. m., pl. bucólici; f. sg. bucólică, pl. bucólice

BUCÓLI//C ~că (~ci, ~ce) Care ţine de viaţa de la ţară; caracteristic vieţii de la ţară; câmpenesc; rustic; pastoral. Peisaj ~. Poezie ~că. /<fr. bucolique, lat. bucolica

BUCÓLIC, -Ă I. adj. 1. referitor la viaţa de la ţară; idilic, pastoral. 2. (despre cezură) care se găseşte după al patrulea picior într-un hexametru. II. s. f. mic poem pastoral; eglogă, idilă. (<fr. bucolique, lat. bucolicus)

BUCÓLIC, -Ă adj. Referitor la viaţa (idealizată) de la ţară; idilic, pastoral, câmpenesc. [< fr. bucolique, lat. bucolicus, cf. gr. boukolikos < boukolein – a paşte boii].