BUCURÓS, -OÁSĂ, bucuroşi, -oase, adj. 1. Care este cuprins de bucurie, care reflectă bucuria: p. ext. vesel. ♢ Expr. A fi mai bucuros să... (sau când, dacă...) = a prefera să... 2. (Adesea adverbial) Care face ceva cu plăcere, din toată inima. ♦ (Adverbial, reg.; ca termen de politeţe) Cu plăcere! mă rog! – Bucura + suf. -os.

Bucuros ≠ abătut, indispus, întristat, supărat, trist

BUCURÓS adj. mulţumit, satisfăcut, vesel, voios. (Se duce ~ la lucru.)

bucurós adj. m., pl. bucuróşi; f. sg. bucuroásă, pl. bucuroáse

BUCUR//ÓS² ~oásă (~óşi, ~oáse) Care are bucurie; cuprins de bucurie; jovial; voios; vesel. 2) Care vădeşte bucurie; plin de bucurie; vesel, jovial; voios. /a (se) bucura + suf. ~os

BUCURÓS¹ adv. Cu bucurie; cu plăcere; din toată inima. /a (se) bucura + suf. ~os