BULFÉU, bulfeie, s.n. Fiecare dintre cele două speteze care leagă partea de sus a jugului de policioară. – Din magh. bélfa.

BULFÉU s. (TEHN.) cruce, spetează, stinghie, (pop.) scăluş, (Transilv., Ban. şi Olt.) fiulare, (Olt.) jiglă, (prin Mold.) lopăţică, (Ban.) reme-neacă, (Transilv.) scândurică. (~ la jug.)

bulféu s. n., art. bulféul; pl. bulfée

BULFÉ//U ~e n. Fiecare dintre cele două chingi laterale paralele, care leagă partea de sus a jugului cu cea de jos. [Sil. bul-feu] /<ung. bélfa

bulféu (-éie), s.n. – Bucată de lemn care leagă cele două piese orizontale ale jugului. Mag. bélfa (Mîndrescu 138).