JUG, juguri, s.n. 1. Dispozitiv de lemn care se pune pe grumazul animalelor cornute care trag la car, la plug etc. sau, în unele ţări, se fixează de coarnele lor. ♢ Expr. A trage la jug = a) a trage carul, căruţa, plugul etc.; b) fig. (despre oameni) a munci din greu, peste puteri. ♦ Muncă grea, neplăcută; robie, tiranie. 2. Jujeu. ♦ Colac de lemn îmbrăcat în piele care se pune uneori la gâtul cailor şi prin care se trec hamurile. 3. Piesă în formă de cadru sau de inel, care serveşte la susţinerea altor piese ale unei maşini sau ale unei unelte. ♦ Grindă sau riglă de lemn folosită la construcţia acoperişurilor. 4. Parte componentă a circuitului magnetic al unui aparat sau al unei maşini electrice, care nu are înfăşurări electrice. – Lat. jugum.

JUG s. 1. jujeu, (reg.) hădărău. (~ la gâtul porcilor, al viţeilor.) 2. (TEHN.) (reg.) război. (~ la joagăr.)

JUG s. v. amnar, ceafă, rezemătoare.

jug s. n., pl. júguri

JUG ~uri n. 1) Piesă de lemn care se pune pe grumazul unor animale, în special al boilor, care trag la car sau la plug. ♢ A trage la ~ a) a trage carul sau plugul; b) a munci din greu; a îndeplini sarcini grele; a se speti. A se băga în ~ a se angaja să facă ceva foarte greu. 2) fig. Constrângere materială sau morală. 3) fig. Muncă grea şi istovitoare. 4) Piesă tehnică folosită ca suport pentru alte piese ale unui mecanism. ~ de joagăr rama ferăstrăului. /<lat. jugum