CÂRMUÍRE, cârmuiri, s.f. 1. Acţiunea de a (se) cârmui. 2. Organ de conducere; guvern, stăpânire. – V. cârmui.

CÂRMUÍRE s. 1. v. conducere. 2. v. domnie. 3. v. administraţie. 4. v. stăpânire.

cârmuíre s. f., g.-d. art. cârmuírii; pl. cârmuíri

CÂRMUÍR//E ~i f. 1) v. A CÂRMUI. 2) Organ de conducere al unei întreprinderi sau al unei instituţii; direcţie; administraţie. [Art. cârmuirea; G.-D. cârmuirii; Sil. -mu-i-] /v. a cârmui