CĂLDURĂ, călduri, s.f. 1. Starea sau gradul de încălzire a unui corp; faptul că un corp posedă o anumită temperatură; senzaţie produsă de corpurile calde; temperatură ridicată. 2. (Fiz.) Mărime scalară prin care se exprimă transferul de energie între sistemele fizico-chimice sau între diferite părţi ale aceluiaşi sistem în cadrul unei transformări în care nu se efectuează lucru mecanic; p. ext. parte a fizicii care studiază fenomenele termice. ♢ Căldură specifică = căldură necesară ridicării cu un grad Celsius a temperaturii unui gram dintr-un corp. ♢ Căldură animală = energie calorică rezultată în decursul metabolismului pe seama proceselor de oxidare a substanţelor nutritive. 3. (La pl.) Timp călduros, atmosferă fierbinte; vreme toridă. 4. (La pl.) Temperatură ridicată a corpului; febră. 5. Fig. Ardoare, înfocare, patimă. ♦ Afecţiune, amabilitate, prietenie. 6. (La pl.) Perioadă din ciclul sexual în care animalele femele manifestă dorinţa naturală de a se împerechea. – Lat. pop. caldura.

Căldură ≠ frig, răceală, răcoare

CĂLDÚRĂ s. v. afecţiune, ardoare, avânt, bunăvoinţă, cordialitate, elan, entu-ziasm, înflăcărare, înfocare, însufle-ţire, pasiune, patimă, pornire, prietenie.

CĂLDÚRĂ s. 1. cald. 2. (la pl.) v. caniculă. 3. (la pl.) v. febră.

căldúră s. f., g.-d. art. căldúrii; pl. căldúri

CĂLDÚR//Ă ~i f. 1) Stare de încălzire a unui corp. 2) Senzaţie produsă de corpurile calde. 3) Timp călduros. 4) fiz. Formă de mişcare a materiei, care se exprimă în calorii. ~ de evaporare. 5) la pl. Temperatură ridicată a corpului; febră. 6) fig. Manifestare de entuziasm; înfocare; ardoare; patimă. A vorbi cu ~. 7) fig. Manifestare de bunăvoinţă, de amabilitate, de prietenie. A primi pe cineva cu ~. [G.-D. căldurii] /<lat. caldura

căldúră (-ri), s.f. – 1. Stare de încălzire a unui corp. – 2. Însufleţire, patimă, înflăcărare. – 3. Febră. – 4. Libido, perioadă de împerechere. – 5. (Arg.) Sîni, ţîţe. – 6. (Arg.) Vestă, haină. Mr. căldură. Lat. *caldūra (Puşcariu 261; REW 1505; Candrea-Dens., 230; DAR); a cărui existenţă se confirmă prin it. caldura, prov. kaudüro. Cf. cald, scălda. – Der. călduros, adj. (care păstrează căldura, fierbinte, sufocant; arzător, înflăcărat; însufleţit, în călduri).