CĂLUŞÉL, căluşei, s.m. 1. Căluţ (1). 2. (La pl.) Instalaţie alcătuită din mai mulţi căişori de lemn pe care încalecă copiii şi care se învârtesc în jurul unui ax, fiind suspendaţi de nişte bârne transversale; carusel, căişori. 3. Căluţ (3). 4. Căluş (6). Cal + suf. -uşel.

CĂLUŞÉL s. v. căişor, căluţ.

CĂLUŞÉL s. (TEHN.) cal, război. (~ la moara de vânt.)

căluşél s. m., pl. căluşéi

CĂLUŞÉ//L ~i m. la pl. Instalaţie distractivă pentru copii, prevăzută cu mai mulţi căluţi de lemn (alte animale, vehicule), care se învârteşte în jurul unei axe verticale; carusel. /cal + suf. ~uş + suf. ~el