CALMÁ, calmez, vb. I. Refl. şi tranz. A (se) linişti, a (se) potoli. – Din fr. calmer.

A (se) calma ≠ a (se) agita, a (se) alarma, a (se) tulbura, a (se) zbuciuma

A calma ≠ a agasa, a aţâţa

A se calma ≠ a se aţâţa

CALMÁ vb. 1. v. potoli. 2. v. alina. 3. a (se) domoli, a (se) îmblânzi, a (se) îmbuna, a (se) împăca, a (se) linişti, a (se) potoli, (reg.) a (se) ţistui, (înv.) a (se) dezmânia. (Era enervat şi abia a reuşit să-l ~.) 4. a (se) domoli, a (se) linişti, a (se) potoli, a (se) stăpâni, a (se) tempera. (Te rog să te ~!) 5. v. linişti. 6. v. atenua.

calmá vb., ind. prez. 1 sg. calméz, 3 sg. şi pl. calmeáză

A CALM//Á ~éz tranz. A face să se calmeze. /<fr. calmer

A SE CALM//Á mă ~éz intranz. A deveni calm; a ajunge în stare de linişte; a se linişti; a se potoli; a se astâmpăra; a se alina. /<fr. calmer

CALMÁ vb. tr., refl. a (se) linişti, a (se) potoli. (<fr. calme)

CALMÁ vb. I. tr., refl. A (se) linişti, a (se) potoli; a (se) astâmpăra. [Cf. fr. calmer, it. calmare].