CAPTURÁ, capturez, vb. I. Tranz. A prinde unităţi militare inamice; a lua pe cineva prizonier; a dobândi prin luptă bunuri materiale aparţinând inamicului. ♦ A prinde un răufăcător. ♦ A prinde (cu ajutorul capcanelor) un animal sălbatic. – Din fr. capturer.

CAPTÚRĂ, capturi, s.f. 1. Bunuri materiale capturate de la inamic. 2. (Rar) Capturare. – Din fr. capture, lat. captura.

CAPTÚRĂ s. 1. v. capturare. 2. (MIL.) pradă, (înv.) duium, plean, pleaşcă, priză. (~ de război.)

CAPTURÁ vb. 1. v. aresta. 2. (MIL.) (înv.) a cuprinde. (A ~ o companie inamică.) 3. a prinde (~ un animal sălbatic.)

capturá vb., ind. prez. 1 sg. capturéz, 3 sg. şi pl. captureáză

captúră s. f., g.-d. art. captúrii; pl. captúri

CAPTÚR//Ă ~i f. 1) Bunuri materiale capturate de la inamic; pradă de război; trofeu. 2) fiz. Proces prin care un nucleu captează un electron din exterior. /<lat. captura, fr. capture

A CAPTUR//Á ~éz tranz. 1) (unităţi militare, militari) A face prizonier; a lua în prizonierat; a captiva. 2) (bunuri materiale aparţinând inamicului) A lua în posesie prin luptă. 3) (persoane vinovate de o încălcare de lege) A reţine, privând de libertate; a prinde. 4) (animale sălbatice) A lua în stăpânire folosind diferite mijloace; a prinde. /<fr. capturer

CAPTURÁ vb. tr. a prinde, a lua prizonier; a pune mâna pe materiale de luptă aparţinând inamicului. ♢ a prinde un răufăcător. ♢ a prinde în capcană un animal sălbatic. (<fr. capturer)

CAPTÚRĂ s. f. 1. pradă de război luată în luptă. 2. proces fizic prin care nucleul atomic captează o particulă exterioară. (<fr. capture, lat. captura)

CAPTURÁ vb. I. tr. A prinde, a lua prizonier; a pune mâna pe materiale de luptă aparţinând inamicului. ♦ A prinde un răufăcător. ♦ A prinde în capcană un animal sălbatic. [< fr. capturer].

CAPTÚRĂ s.f. 1. Pradă de război luată în luptă; material capturat. 2. (Liv.) Capturare. 3. (Fiz.) Proces prin care nucleul atomic captează o particulă elementară din exterior. [< fr. capture, cf. lat. captura].