ARESTÁ, arestez, vb. I. Tranz. A ţine pe cineva sub pază legală în vederea unui proces sau a cercetărilor judiciare; a închide, a arestui. – Din arest.

A aresta ≠ a elibera

ARESTÁ vb. (JUR.) 1. a deţine, a închide, a întemniţa, a reţine, (înv. şi reg.) a robi, (înv.) a arestălui, a arestui, a popri, a temniţa, a zăvorî. (Hoţul a fost ~ mai multă vreme.) 2. a captura, a prinde. (Criminalul a fost ~ ieri.) 3. a ridica. (L-a ~ de acasă.)

arestá vb., ind. prez. 1 sg. arestéz, 3 sg. şi pl. aresteáză

A AREST//Á ~éz tranz. (persoane) A reţine prin arest; a pune la arest. /Din arest

ARESTÁ vb. I. tr. A supune pe cineva la arest; a închide. [Var. arestui vb. IV. / < arest + -a].