CARDAMÁ, cardamale, s.f. Plantă erbacee mică, cu tulpina târâtoare, ramificată şi cu flori mici, albe (Nasturtium officinale). – Din ngr. kárdamon.

CARDAMÁ s. v. drob, drobuşor.

CARDAMÁ s. v. năsturel.

cardamá s. f., art. cardamáua, g.-d. art. cardamálei; pl. cardamále

CARDAMÁ ~le f. Plantă erbacee mică, cu tulpina târâtoare şi cu flori mici albe. /<ngr. kárdamon

cardamá (-ále), s.f. – Plantă aromatică (Isatis tinctoria). Ngr. ϰάρδαμον „măcriş“ (DAR), fără îndoială prin intermediul unui cuvînt tc. neindentificat.