CELÚLĂ, celule, s.f. 1. Element constitutiv fundamental al organismelor vii, alcătuit din membrană, citoplasmă şi nucleu, reprezentând cea mai simplă unitate anatomică. 2. (În sintagma) Celulă de partid = (în trecut) denumirea organizaţiei de bază a partidului comunist. 3. Fiecare dintre cavităţile hexagonale ale fagurilor de ceară, în care albinele depun mierea, cresc ouăle, puietul sau depozitează hrana; alveolă. 4. Încăpere (strâmtă) în închisori, unde sunt ţinuţi arestaţii sau condamnaţii. 5. Ansamblu format din aripile (şi fuzelajul) unui avion. 6. Fiecare dintre compartimentele sau elementele identice, alăturate şi cu aceeaşi funcţie, ale unui dispozitiv sau ale unui sistem tehnic. Celulă de siloz. 7. (În telecomunicaţii) Suprafaţă geografică limitată acoperită de un releu de emisie-recepţie, în cadrul sistemului de telefonie celulară. – Din fr. cellule, lat. cellula.

CELÚLĂ s. v. chilie.

CELÚLĂ s. 1. (BIOL., FIZIOL.) celulă-ou v. zigot; celulă sexuală v. gamet. 2. v. alveolă. 3. (FlZ.) celulă fotoelectrică = fotocelulă, fotodiodă; celulă fotovoltaică v. fotoelement.

celúlă s. f., g.-d. art. celúlei; pl. celúle

CELÚL//Ă ~e f. 1) biol. Sistem anatomic elementar (constituit din membrană, citoplasmă şi nucleu) care stă la baza structurii şi activităţii vitale a organismelor vii. ~ vegetală. 2) Fiecare dintre cavităţile unui fagure; alveolă. 3) Încăpere mică într-o închisoare, destinată detenţiei izolate a celor întemniţaţi. 4) Cameră mică de locuit într-o mănăstire; chilie. 5) tehn. Fiecare dintre părţile similare sau identice ale unui sistem tehnic. ~ de radiator. /<fr. cellule, lat. cellula

CELÚLĂ s.f. 1. Element anatomic de bază al organismelor vii. 2. Fiecare dintre cămăruţele unui fagure de albine. 3. Încăpere strâmtă în închisori pentru detenţiunea izolată a celor închişi. 4. Ansamblu format din aripile unui avion. ♦ Formaţie de zbor, compusă din două avioane de luptă. 5. (Tehn.) Compartiment al unui dispozitiv, format din unul sau mai multe elemente egale. [< fr. cellule, it., lat. cellula].